În perioada 4-6 aprilie 2019, s-a desfășurat la Berlin a treia conferință internațională pe tema studiilor de audiență și dezvoltarea audienței, conferință cu numele Connected Audience (Connected Audience. 3rd International Conference on Audience Research and Development). Organizată de KulturAgenda – Institutul pentru Muzee, Intreprinderi culturale și Audiență din Austria, conferința a reunit peste 230 de participanți din peste 35 de țări, atât europene cât și de pe alte continente.

Ce, cum, unde

Conferința s-a desfășurat la Kulturforum din Berlin și a cuprins trei tipuri de prelegeri și interacțiuni: conferințele plenare, susținute de profesioniști recunoscuți internațional, sesiuni de o durată mai scurtă, realizate în paralel și susținute de persoane ce activează în mediul muzeal și academic și sesiunile de ”atelier” – workshops, în care participanții au fost invitați să contribuie cu propria lor experiență.

Tema conferinței din acest an a fost Rolul emoțiilor în experiențele muzeale și culturale și s-a adresat directorilor de muzee și managerilor de instituții culturale, specialiștilor și cadrelor universitare din domeniul psihologiei, studiilor muzeale, designerilor de muzee și realizatorilor de texte (interpretive planners), educatorilor culturali, curatorilor din muzee, persoanelor din zona de marketing cultural, celor care studiază audiențele, profesioniștilor din alte instituții culturale, cadrelor didactice și, nu în ultimul rând, vizitatorilor și non-vizitatorilor.

Participarea la această conferință a fost o ocazie de interacțiune cu persoane cunoscute din domeniul muzeal, specialiști de renume din domeniu, în mod particular din zona studiilor pentru cunoașterea vizitatorilor.

Cum a fost

O parte dintre sesiunile plenare la care am participat au fost susținute de:

– Maria Gendron, Universitatea Yale, SUA – Emoțiile și învățarea

Prelegerea care a deschis conferința a prezentat o foarte interesantă incursiune în cunoașterea emoțiilor. Înțelegerea lor, în cheie contemporană, ajută la corecta lor utilizare și la realizarea de expoziții de impact, care rămân în memoria vizitatorilor pe termen lung.

Conform Mariei Gendron și colegei sale, prof. Lisa Feldman Barrett, emoțiile nu sunt reacții la lume ci sunt construcții ale acesteia.  Emoțiile sunt formate din senzațiile pe care le trăiește corpul nostru, coroborat cu  ceea ce vedem în jurul nostru, astfel încât modul în care vedem/percepem lumea vine în parte și din interiorul nostru. Așadar, impactul este relativ, inclusiv când vine vorba de muzee și pentru ca o expoziție să fie cât  mai de impact trebuie luate în considerare cât mai multe nevoi și așteptări ale publicului țintă.

  • Sheila Watson, Universitatea Leicester, departamentul de studii muzeale, Marea Britanie – Muzeele ca spații generatoare de emoții

Sheila Watson este astăzi profesor asociat la Școala de Studii Muzeale a Universității din Leicester iar interesul său academic este centrat pe rolul emoțiilor în muzee. Două dintre cărțile sale de succes, considerate obligatorii pentru cei interesați de studiile muzeale sunt Museums and their Communities și A Museum Studies Approach to Heritage.

În prelegerea sa, Sheila Watson a arătat că emoțiile variază de-a lungul timpului și în funcție de moștenirea culturală a fiecăruia, sunt individuale și determinate de comunitatea în care trăim, se schimbă de-a lungul timpului și afectează tot ceea ce gândim și spunem. Modalitățile în care muzeele încearcă să ofere variate emoții vizitatorilor sunt prin intermediul sunetelor și al vocilor unor persoane înregistrate povestindu-și experiențele, al fotografiilor, al cuvintelor atent alese, prin prezența unor martori (obiecte sau înregistrări ale unor istorii personale) etc; autoarea continuă prin a se întreba în ce măsură acestea sunt eficiente și cum măsurăm eficient modul în care și dacă vizitatorii răspund emoțional la expozițiile pe care le vizitează. Fără a indica un răspuns sau o rețetă clară, Watson încheie cu o altă întrebare al cărei răspuns trebuie să îl căutăm cu toții, individual:

Cum evaluăm emoțiile și cum facem ca această evaluare să fie obiectivă?

  • John Falk, Institutul pentru Inovație în învățare, SUA – Emoțiile și frecventarea muzeelor

John Falk este autorul cărților The Museum Experience (1992), Learning from Museums. Visitor Experiences and the Making of Meaning (2000), Identity and the Museum Visitor Experience (2009) și The Museum Experience Revisited (2012), publicații de bază în studiul muzeal, utilizate de toate instituțiile de marcă ce se ocupă cu studiile muzeale. Prelegerea și-a propus să răspundă la întrebările: Ce motivează oamenii să viziteze muzeele?, În ce constau experiențele ”de vârf” ale vizitatorilor? și Ce rețin vizitatorii?.

 

Conform autorului, există șapte tipuri de motivații și de vizitatori ai muzeelor: vizitatorii EXPLORATORI – motivați de interesul personal, vizitatorii FACILITATORI – care vin la muzeu pentru alții (de exemplu cei care însoțesc grupurile de prieteni veniți în vizită), vizitatorii CĂUTĂTORI DE EXPERIENȚE – motivați de dorința de a vedea și experimenta locuri și activități noi, PROFESIONIȘTII  sau cei cu hobbyuri în zona muzeală, motivați de cunoștințele pe care le au deja, cei care doresc să se REÎNCARCE – și caută vizite contemplative, liniștite și relaxante la muzeu, cei care vizitează muzee din AFINITĂȚI CULTURALE pe care le au pentru subiectul sau tematica muzeului și CĂLĂTORUL RESPECTUOS – care vizitează muzee dintr-un simț al datoriei sau obligației. Aceste motivații identificate de Falk și în cărțile sale pot fi completate și chestionate de alte studii, așa cum am aflat de la cei aflați în public.

Câteva din concluziile prelegerii sunt:

  • Explicațiile raționale oferite de chestionarele aplicate vizitatorilor oferă o înțelegere limitată a motivelor pentru care aceştia vizitează muzeele
  • Experiențele muzeale sunt rareori lineare, ele nu încep când publicul află de o expoziție sau intră în muzeu și nu se termină când vizitatorii părăsesc muzeul
  • Emoțiile sunt importante în fiecare stadiu al experienței muzeale, sentimentele și nu gândurile (rațiunea) duc la satisfacția vizitatorilor

În încheiere, Falk indică importanța chestionării vizitatorilor la o perioadă mai lungă de timp, la câteva luni (3, chiar 6) după ce aceasta a avut loc, pentru a vedea ce părere au despre vizită, ce își aduc aminte, dacă au recomandat cuiva muzeul și de ce/de ce nu.

Sesiunile mai restrânse, pe teme specifice, au fost compuse din câte trei prezentări – studii de caz și s-au suprapus, astfel încât a fost necesară selectarea lor. Cele la care am participat au fost: Rolul emoțiilor în angajarea vizitatorilor, Abordarea de subiecte dificile și luarea deciziilor, Construirea relațiilor (în muzee și instituții culturale) prin intermediul emoțiilor, Integrarea tehnologiei în spațiile culturale, Auzim senzații, măsurăm impactul. Între prezentările din cadrul acestor sesiuni ne-a atras atenția prezentarea Irinei Mihalache de la Unversitatea din Toronto (Canada), catedra de Studii Muzeale – Emoțiile și experienţa culinară în muzeul contemporan. Mâncarea ca deconectare/conectare, Ludovico Solima, Universitatea din Campania (Italia) – Jocurile muzeale cu rol de implicare emoțională, Katie Heidsiek, Centrul Imigrației germane din Bremerhaven (Germania) – Strategii digitale de a prezenta emoțiile în paralel cu datele statistice, Ewa Goodman, House of European History, Bruxelles (Belgia) – Rolul emoției în implicarea și satisfacția vizitatorilor. 

Aceste prezentări, cu durata de 15 minute, au fost în general studii de caz, prezentări ale unor proiecte și cercetări în curs și au ajutat la înțelegerea particulară a contextului și activității unor muzee, a modului în care sunt problematizate și gândite diverse subiecte de interes. Printre informațiile noi sau reînnoite cu care am rămas se numără:

  • faptul că obiectul expus în mod tradițional contribuie la stabilirea compasiunii dar că un obiect expus și explicat virtual are putere mai mare de a crea emoție și satisfacție a vizitei (studiu paralel realizat în Centrul Emigrației germane pe 706 vizitatori din toate categoriile de vârstă, proiect aflat în desfășurare)
  • faptul că și în muzeele de artă experiența culinară trebuie să fie legată de specificul muzeului pentru că astfel experiența muzeală ar fi întregită senzorial (acest lucru se întâmplă deja în multe muzee în aer liber dar nu și în cele situate în clădiri, fără spațiu verde sau în aer liber)
  • jocurile pe telefon pot duce la creșterea numărului de vizitatori și la îmbunătățirea vizibilă a percepției publicului privind muzeul (Muzeul Național de Arheologie din Napoli a dezvoltat jocul Tată & Fiu ce se desfășoară atât în muzeu cât și în afara lui; în urma lansării acestui joc, într-un an, numărul de vizitatori a crescut cu 18000 iar italienii consideră acest muzeu ca fiind cel mai accesibil și dinamic muzeu din Italia)
  • muzeele ar trebui ca, măcar prin expozițiile temporare, să devină actori importanți în societate, să chestioneze și să pună probleme care sunt în interesul tuturor (House of European History pregătește o expoziție despre Brexit, Centrul Emigrației Germane a dedicat o nouă parte a expunerii temporare fenomenului imigrației siriene etc.)

Atelierele – întâlnirile cu grad ridicat de interactivitate și participare din partea auditoriului au fost și acestea suprapuse temporal astfel încât am ales participarea la doar câteva dintre ele: Design pentru emoție și Construirea empatiei prin emoții. Aici am avut ocazia să discutăm cu arhitecți specializați în realizarea de muzee și de spații speciale pentru vizitatori, să schimbăm idei și rețete privind muzeele din care proveneau membrii auditoriului, am cunoscut alți specialiști în muzee și audience engagement care au propus diverse jocuri pentru accesarea și înțelegerea emoțiilor.

Cea mai recentă carte a lui Elif Gokcigdem, inițiatoarea asociației Empathy-Building Through Museums, prezentă la conferința Connected Audience și realizatoarea atelierului ”Empathy Building Through Emotions”

Pe lângă aceste conferințe, foarte importantă a fost interacțiunea între participanți în timpul pauzelor. Pauza de cafea, prânzul sau cina au fost momente care au permis celor peste 230 de participanți să se cunoască, să își pună întrebări, să facă schimb de experiență și să stabilească conexiuni pentru viitoare proiecte.

Concluziile noastre

Cea mai importantă concluzie, pe care o avem mereu după astfel de întâlniri profesionale, este că prezența noastră la cât mai multe astfel de evenimente este foarte importantă. Importantă atât pentru a lua pulsul tendințelor generale în muzeografie în întreaga lume, cât și pentru a cunoaște specialiști – de renume internațional dar nu numai – cu care putem iniția legături și noi proiecte.

O altă concluzie se leagă de implementarea unor noi idei în muzeele românești. Probabil, cea mai comună reacție pe care tindem să o avem atunci când interacționăm cu idei sau proiecte noi din alte spații muzeale este să spunem că la noi nu se poate. Nu se poate pentru că la noi nu sunt bani, pentru că la noi legislația nu permite anumite lucruri, pentru că noi ne confruntăm cu salarii mici și puțini angajați etc.

Noi însă credem că se poate, deși cele amintite mai sus sunt perfect valabile. Ceea ce de obicei nu se spune cu voce tare dar se amintește totuși la acest gen de conferințe internaționale este că atât muzeele din Europa, Asia, cele două Americi, Australia sau Africa cât și muzeele de la noi au în general aceleași probleme: salarii mici și nemotivante, puțini angajați (dintre care și mai puțini sunt bine pregătiți), fonduri reduse, multe muzee sunt situate în clădiri vechi al căror scop inițial nu are acela de a fi muzeu – iar de aici problemele legate de depozitare și conservare ETC. Sunt foarte puține muzeele care nu duc lipsă de fonduri, care nu se plâng de lipsa angajaților sau de condițiile de conservare improprii. Foarte puține. Și totuși, sentimentul nostru la întoarcerea acasă este că sunt multe idei bune, ușor de realizat și de impact care se pot realiza în muzeele românești și că pas cu pas putem schimba și aici percepția pe care publicul o are asupra muzeelor românești în general.

Organizatorice

Participarea a doi angajați ai Muzelui Hărților la această conferință a fost posibilă datorită proiectului Erasmus +  Muzeu pe traseu, proiect de mobilitate pentru educația adulților, care a permis angajaților să participe la diverse sesiuni de formare profesională și conferințe din Europa, în scopul dezvoltării profesionale. Proiectul se desfășoară în perioada septembrie 2018 – decembrie 2019 și asigură participanților plata taxei de participare, transportul, cazarea și diurna.

Connected Audience se desfășoară din doi în doi ani, limba de lucru este limba engleză (fără traducere simultană) iar taxa de participare a fost de 300 sau 350 de euro, în funcție de data înscrierii (cu cât mai devreme, cu atât mai bine).

Încă nu este decis orașul în care se va desfășura următoarea conferință însă considerăm util dacă ea s-ar desfășura în România, atât pentru specialiștii de la noi cât și pentru locurile și abordările pe care vizitatorii străini le-ar putea descoperi în România.

Există (evident) mai multe concluzii și învățături însușite la această conferință. Pentru întrebări legate de acest subiect așteptăm să ne scrieți pe adresa comunicare@muzeulhartilor.ro