6 măsuri pentru cărți îngrijite

Cei mai mulți dintre noi avem acasă o minimă bibliotecă; o parte dintre noi avem și cărți mai vechi și mai valoroase iar dintre aceștia, o parte și mai mică avem cărți cu adevărat valoroase și vechi, moștenite în familie de generații întregi. Pentru a afla mai multe despre cum putem avea o bibliotecă și cărți pe care să le putem dărui mai departe, am întrebat un restaurator despre ce putem face pentru ca acestea să se păstreze în condiții sigure. Iată mai jos câteva sugestii oferite de acesta:

1. Țineți cărțile în vitrine care se închid cu sticlă. Chiar dacă pentru unii poate fi mai plăcut să vadă cărțile așezate liber, pentru acestea este mai sigur să fie protejate de un geam. Praful se așază inevitabil peste tot iar insectele – moliile, cariile, peștișorul de argint etc. apar de peste tot și iubesc să mănânce lipici și să locuiască în hârtie.

2. Depozitați separat cărțile foarte vechi și valoroase. O carte se consideră a fi veche dacă a fost realizată înainte de 1830. Cu toate acestea, chiar dacă aveți cărți de după acest an, ele pot reprezenta o valoare personală, de familie. De aceea este ideal să depozitați astfel de obiecte vechi și/sau valoroase în poziție orizontală, în casete sau cutii realizate din carton cu Ph neutru (se găsește ușor). De asemenea, aveți grijă când deschideți și răsfoiți o carte veche: ea nu se răsfoiește din mână, se așază pe o suprafață tare, orizontală sau ușor înclinată și nu se deschide mai mult decât permite cotorul; mișcările trebuie să fie blânde și calme.

3. Biblioteca nu trebuie să fie poziționată pe perete exterior sau pe pereți vecini cu băi sau cu instalații sanitare (țevi). Temperatura schimbătoare de pe parcursul unui an nu este benefică pentru cărți și, mai mult, atât temperatura schimbătoare cât și eventualele accidente din băi pot duce la condensul peretelui și apoi la mucegai, mucegai care va ajunge foarte ușor și la cărți. Iar odată ajuns în și pe obiectele de artă sau vechi, chiar dacă acesta este îndepărtat de la suprafață, va reveni mereu atunci când umiditatea și căldura vor crește. De aceea se și vorbește de un ATAC fungic.

4. Este ideal să nu depozitați cărți vechi/valoroase în poduri sau în subsol, considerentele fiind similare cu cele de mai sus: țevile pluviale și de canalizare pot uda cărțile în timp ce variațiile de temperatură din poduri și mai ales căldura de peste vară duc la deshidratarea puternică

a cărților. Și știți ce se întâmplă atunci când atingem o bucată de hârtie foarte uscată? Aceasta se transformă în…praf. Cu alte cuvinte, se distruge ireversibil. De fapt, este ideal să ferim de soare, căldură puternică și fluctuații drastice de temperatură orice obiect vechi: de la hârtie până la tablouri, textile și chiar piese de mobilier.

5. Cărțile și documentele vechi în general trebuie manevrate cu foarte mare grijă și, mai ales, cu mâinile curate, spălate. Grăsimea care se află în mod natural pe pielea noastră se lipește de hârtie și nu mai poate fi îndepărtată decât foarte greu. Dacă nu credeți, faceți un experiment simplu: puneți degetul pe o oglindă sau o bucată de sticlă curată și apoi încercați să ștergeți pata rămasă; veți vedea că se îndepărtează mai greu, în unele cazuri fiind nevoie chiar de apă. În mod asemănător se întâmplă și cu hârtia: aceasta poartă pe ea semnele celor care le-au mânuit; diferența este că în cazul hârtiei nu putem freca sau folosi apa și săpunul pentru a îndepărta grăsimea; ea va rămâne acolo iar în timp va duce la degradarea ei.

6. Dacă cumva, cândva, vă gândiți să reparați o hârtie ruptă, OPRIȚI-VĂ. În primul rând, nu folosiți benzi autoadezive (scotch, leucoplast etc). În al doilea rând, dacă este un document de preț la care țineți și pe care doriți să îl păstrați cât mai mult timp, nu îl reparați dvs, nu interveniți sub nicio formă asupra lui. Pentru restaurare, căci despre asta este vorba, aveți nevoie de un restaurator. Dacă nu, riscați să faceți mai mult rău decât bine.

Restaurarea este o meserie grea, care necesită ani de pregătire și de specializare. Este nevoie de cunoștințe solide de chimie și fizică, dublate de cunoștințe artistice serioase. Pentru a restaura orice, în cazul nostru un document pe hârtie, este nevoie să cunoașteți ce fel de suport s-a folosit, ce culoare, ce tehnică, cum interacționează fizic și chimic substanțele pe care le-am folosi noi azi etc. Așadar, pentru a nu produce mai mult rău în încercarea de a ”însănătoși” un document vechi, adresați-vă unor cunoscători. Vorba unui restaurator: ”Când ai operație de apendicită te coase chirurgul, nu cizmarul.” Similar și cu lucrările de artă.

Anterior

Nicolas Sanson – Le Cours du Danvbe…

Următoarea

A vorbi fără cuvinte

1 Comment

  1. Stefan Aldescu

    Inca din scoala primara mi-a placut lectura, mai ales ca la sfarsit de an primeam multe carti odata cu premierea. Am avut momente cand nu puteam adormi daca nu citeam cateva pagini. Apreciez sfaturile de mai sus si le-am copiat. Multumesc initiatorului si mult succes in continuare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Un proiect al Muzeului Hărților