Ca oameni de muzeu, avem uneori ocazia să participăm la comisii de restaurare, adică întâlniri colegiale între specialiști, în care se discută lucrările de artă: atât cele ce urmează să intre în restaurare, cât și cele care au fost restaurate. Membrii comisiei privesc lucrările și acceptă (sau nu) tratamentul propus de restaurator. În cadrul acestor comisii, de foarte multe ori se aude următoarea afirmație ”aici, din păcate cineva a încercat să amelioreze starea lucrării dar a făcut mai rău. Degradarea rezultată este ireversibilă (adică, tradus, intervenția a făcut și mai rău, rău care nu mai poate fi reparat)”.

Așadar mai jos ne propunem să vă dăm câteva motive pentru ca, în cazul în care aveți acasă lucrări valoroase ce au nevoie de intervenție, să apelați la un specialist restaurator. Pentru a ușura înțelegerea textului, vom lua spre exemplu o hartă veche din secolul XVIII ce are nevoie de intervenții.

1. Pentru o intervenție responsabilă este nevoie de cunoașterea suportului (pe ce este realizată harta) și de tehnica de realizare folosită (gravură, tipar, acuarelă, desen). Hârtia, bunăoară, se făcea în secolul XVIII din cârpe albe; în secolul XX din pastă de lemn; azi la materialul de bază se adaugă diverse produse chimice pentru a o face mai albă, mai rezistentă etc. Dacă în ”reparație” punem peste o hârtie de cârpe o hârtie din pasta de lemn, riscăm ca în câțiva ani să avem diferențe de culoare și deformări datorate tensiunii între cele două.

Similar se întâmplă și în cazul tehnicii folosite: pentru a face reintegrări cromatice (a completa porțiuni lipsă) este nevoie să știm ce tip de culoare s-a folosit inițial și, pe cât posibil, să folosim una similară; de obicei se folosesc culori pe bază de apă care să fie reversibile, adică să poată fi ușor înlăturate, dacă și când este cazul.

2. Este necesar să cunoaștem proprietățile chimice și fizice ale materialelor. Ce Ph (aciditate) are hârtia veche și care este cel al hârtiei pe care dorim să o folosim? Ce adeziv s-a folosit acum 200 de ani și ce impact are adezivul nou asupra acestuia și, mai ales, asupra hârtiei? Aciditatea mare face ca hârtia să devină casantă în timp ce folosirea de adeziv nepotrivit poate duce la pătarea, îmbrunarea sau chiar decuparea zonei pe care a fost folosit.

3. Restauratorii folosesc deseori în munca lor substanțe specializate ce nu pot fi procurate de toată lumea, oriunde și oricum. De exemplu, pentru curățarea hârtiei se folosesc mai multe tipuri de substanțe. Se începe prin efectuarea de teste, folosindu-se substanțe slabe, în căutarea celei potrivite și cât mai puțin toxice pentru lucrare și pentru om. O astfel de substanță este alcoolul etilic absolut, folosit deseori pentru activitatea amintită, soluție care se găsește doar în magazine specializate.

Cum am mai spus și cu alte ocazii, restaurarea este o meserie în sine, ce necesită multe cunoștințe, atât științifice cât și artistice. Pe termen lung, minimele noastre intervenții ”de reparare” pot face mult mai mult rău decât bine.