Cu siguranţă, lucrul cu obiectele de patrimoniu cere multă implicare şi aduce multe satisfacţii specialiştilor. Dar şi provocări, emoţii, surprize, uneori total neaşteptate. Este şi cazul hărţii intitulate România pe judeţe, editată de Institutul Cartografic Unirea Braşov la începutul secolului XX.
Categorie: Conservarea hârtiei
Experţii restauratori sunt oameni extrem de pasionaţi şi de pricepuţi în meseria lor, şi cu reale calităţi de cercetători, de oameni de ştiinţă; rigoarea, precizia, meticulozitatea, calculul riscurilor sunt doar câteva dintre atributele profesiei.
Ca oameni de muzeu, avem uneori ocazia să participăm la comisii de restaurare, adică întâlniri colegiale între specialiști, în care se discută lucrările de artă: atât cele ce urmează să intre în restaurare, cât și cele care au fost restaurate. Membrii comisiei privesc lucrările și acceptă (sau nu) tratamentul propus de restaurator. În cadrul acestor comisii, de foarte multe ori se aude următoarea afirmație ”aici, din păcate cineva a încercat să amelioreze starea lucrării dar a făcut mai rău. Degradarea rezultată este ireversibilă (adică, tradus, intervenția a făcut și mai rău, rău care nu mai poate fi reparat)”.
Cei mai mulți dintre noi avem acasă o minimă bibliotecă; o parte dintre noi avem și cărți mai vechi și mai valoroase iar dintre aceștia, o parte și mai mică avem cărți cu adevărat valoroase și vechi, moștenite în familie de generații întregi. Pentru a afla mai multe despre cum putem avea o bibliotecă și cărți pe care să le putem dărui mai departe, am întrebat un restaurator despre ce putem face pentru ca acestea să se păstreze în condiții sigure. Iată mai jos câteva sugestii oferite de acesta:
