Autor: Despina Hașegan, muzeograf educație MNHCV
În luna aprilie 2019, am participat în cadrul proiectului Erasmus + Muzeu pe traseu, la conferinţa intitulată Connected Audience. 3rd International Conference on Audience Research and Development, organizată de Kultur Agenda la Berlin.
În perioada 12-14 aprilie 2019, doi dintre angajații Muzeului Hărților au participat, prin proiectul Erasmus + Muzeu pe Traseu, la un workshop de 3 zile în Atena, dedicat muzeografilor și curatorilor. Acesta s-a numit Organizing Temporary Exhibitions from your Collections and Touring Strategies și a fost susținut de Rosie Wanek, care a curatoriat expoziții la V&A Museum din Londra și Dana Andrew, director executiv ICOM UK.
În perioada 4-6 aprilie 2019, s-a desfășurat la Berlin a treia conferință internațională pe tema studiilor de audiență și dezvoltarea audienței, conferință cu numele Connected Audience (Connected Audience. 3rd International Conference on Audience Research and Development). Organizată de KulturAgenda – Institutul pentru Muzee, Intreprinderi culturale și Audiență din Austria, conferința a reunit peste 230 de participanți din peste 35 de țări, atât europene cât și de pe alte continente.
Pe 18 octombrie a avut loc ultima întâlnire din cadrul proiectului Timpuri pe hartă. Publicul a fost invitat să admire în cadrul unei miniexpoziţii, hărţile restaurate expuse în vitrinele special concepute şi iluminate de un sistem modern. A fost prezentat proiectul, rezultatele sale şi echipa implicată. Le mulţumim partenerilor, şcoala Avenor College şi Centrul Culture Mix din cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative, Facultatea de Management şi participanţilor la programe, care au fost alături de noi în aceast demers inedit.
La începutul lunii octombrie ne-am reîntâlnit cu participanţii de la programele din vară. Elevi, studenţi, membri ai comunităţii locale, cu toţii au fost la fel de interesaţi şi dornici să vadă rezultatele intervenţiilor de specialitate asupra hărţilor de patrimoniu. În cadrul acestor întâlniri au fost prezentate diferitele etapele de lucru, stadiile before and after, au fost explicate dificultăţile şi au fost admirate o parte dintre hărţi; de asemenea, s-a discutat despre fabricarea hârtiei şi despre păstrarea corectă a lucrărilor pe suport de hârtie.
Iată câteva dintre reacţiile participanţilor:
Felicitări pentru restaurarea hărţilor! Este extrem de interesant cum pot fi salvate hărţile deteriorate datorită unor factori foarte diverşi. (student)
Prezentare interesantă, cu multe informaţii noi despre recuperarea unor hărţi şi prelungirea vieţii lor, sau chiar salvarea lor de la distrugerea de către timp. Lucrările au fost prezentate în ordinea operaţiilor efectuate. Scopul de a recupera informaţia de pe hârtie a fost atins. Felicitări organizatorilor pentru iniţiativă şi realizarea ei până la final. (V. P)
Referitor la restaurare, în afară de muncă asiduă, este nevoie de pasiune fără limită şi mai ales de mult talent. Aprecierile sunt la limita superioară iar munca depusă o consider la limita imposibilului. (Petra Hoţoiu)
Este a doua oară când particip la o conferinţă (atelier) de restaurare a hârtiei şi deja participarea mea la orice eveniment din cadrul Muzeului Hărţilor a devenit familiară. Am început să preţuiesc mai mult hârtia şi tot ce se prepară din scoarţă de lemn. Îmi place mult acest muzeu, e plăcut, iar informaţiile oferite sunt preţioase. Mulţumesc doamnei restaurator şi personalului de la muzeu. (Gabriela Stochian)
O expunere interesantă, sfaturi practice privind păstrarea documentelor vechi, într-un cuvânt, de fapt mai multe: o seară plăcută în atmosfera specială a Muzeului. Mulţumesc organizatorilor şi doamnei restaurator. (Ruxandra Bratu)
Cu siguranţă, lucrul cu obiectele de patrimoniu cere multă implicare şi aduce multe satisfacţii specialiştilor. Dar şi provocări, emoţii, surprize, uneori total neaşteptate. Este şi cazul hărţii intitulate România pe judeţe, editată de Institutul Cartografic Unirea Braşov la începutul secolului XX.
Experţii restauratori sunt oameni extrem de pasionaţi şi de pricepuţi în meseria lor, şi cu reale calităţi de cercetători, de oameni de ştiinţă; rigoarea, precizia, meticulozitatea, calculul riscurilor sunt doar câteva dintre atributele profesiei.
Ca oameni de muzeu, avem uneori ocazia să participăm la comisii de restaurare, adică întâlniri colegiale între specialiști, în care se discută lucrările de artă: atât cele ce urmează să intre în restaurare, cât și cele care au fost restaurate. Membrii comisiei privesc lucrările și acceptă (sau nu) tratamentul propus de restaurator. În cadrul acestor comisii, de foarte multe ori se aude următoarea afirmație ”aici, din păcate cineva a încercat să amelioreze starea lucrării dar a făcut mai rău. Degradarea rezultată este ireversibilă (adică, tradus, intervenția a făcut și mai rău, rău care nu mai poate fi reparat)”.
Textul de mai jos este scris de Amelia, elevă în clasa a VII-a la Şcoala Avenor College, după participarea la o întâlnire din cadrul proiectului Timpuri pe hartă, în luna iunie. Îi mulţumim şi o aşteptăm să revină alături de colegii ei la muzeu, la activităţile programate în această toamnă.
Cei mai mulți dintre noi avem acasă o minimă bibliotecă; o parte dintre noi avem și cărți mai vechi și mai valoroase iar dintre aceștia, o parte și mai mică avem cărți cu adevărat valoroase și vechi, moștenite în familie de generații întregi. Pentru a afla mai multe despre cum putem avea o bibliotecă și cărți pe care să le putem dărui mai departe, am întrebat un restaurator despre ce putem face pentru ca acestea să se păstreze în condiții sigure. Iată mai jos câteva sugestii oferite de acesta:
