De-a lungul timpului omenirea a manifestat dorința și necesitatea de a se deplasa pe diferite distanțe și de a se orienta corespunzător în călătoriile efectuate în diferite scopuri. Astfel, a fost imperativă crearea unui instrument care să faciliteze deplasările umane, prin urmare, a luat naștere harta, o invenție care își are originea în antichitate, fiind întâlnită și necesară și în cadrul activităților din societatea actuală. Altfel spus, harta este un produs apărut încă din cele mai vechi timpuri și este o invenție apărută din necesitatea individului de a se deplasa și orienta mai ușor.

Pentru a percepe mai bine perioada de apariție a hărților este necesar să ne raportam la unele dintre cele mai vechi așezări umane și la primele civilizații de oameni și anume babilonienii și egiptenii. Aceste popoare sunt printre primele civilizații care au realizat reprezentări care se aseamănă cu ceea ce recunoaștem în zilele noastre ca fiind produs cartografic sau hartă. Principalele utilități ale hărților realizate de aceste popoare au fost strâns legate de navigație și de reprezentarea principalelor așezări umane. Drept consecință, a început o conturare foarte lentă a unei noi științe și anume, cartografia. Este important de menționat faptul că reprezentările cartografice au început să apară în diferite colțuri ale lumii, pe diferite suporturi,  în perioade similare de timp.

La începuturile cartografiei, hărțile nu au putut ilustra realitatea din teren cu o precizie deoarece nu foloseau un sistem de coordonate sau foloseau un sistem de coordonate local. În acest sens s-au făcut progrese majore în perioada lui Eratostene, care a calculat raza pământului cu o foarte mare precizie. De asemenea, acesta a realizat o hartă cu principalele regiuni geografice cunoscute la acea vreme și anume ( Libia, Asia, Europa, Arabia și principalele zone marine. De asemenea, prin această reprezentare cartografică a fost introdus și un sistem de meridiane și paralele, evident diferit de cel utilizat în zilele noastre.

Un rol important în dezvoltarea cartografiei l-a avut mai târziu Ptolemeu, care a realizat o schiță a formei pământului un sistem de proiecție și a redus deformările realizate în proiectarea suprefeței terestre în plan. Un pas important în cartografie a fost realizat cu ajutorul studiilor efectuate de Gerard Mercator a realizat o proiecție cilindrică care a ajutat la definirea direcțiilor de navigare (Proiecția Mercator) și care este utilizată și în zilele noastre.

Ce reprezintă o proiecție cilindrică? – Proiecția cilindrică este un tip de proiecție ce poate fi clasificată în categoria proiecțiilor concepute în funcție de suprafața pe care se proiectează. Concret, într-o proiecție cilindrică, cilindrul este tangent cu linia Ecuatorului. Sistemul de meridiane și paralele sunt reprezentate de linii drepte, paralele și perpendiculare unele cu altele. Meridianele își mențin o anumită echidistanță, în tim ce paralelele se depărtează pe măsura creșterii în latitudine. Este important de menționat că prin această proiecție nu se pot reprezenta cei doi poli. Alte tipuri de proiecții concepute în funcție de suprafața pe care se proiectează sunt proiecțiile conice (drepte, oblice,transversale), proiecțiile azimutale ( Gnomonic, Stereografic, Ortografic)

În cazul proiecțiilor conice, elipsoidul de referință este proiectat pe suprafața laterală a unui con. O proiecție conică este dreaptă, atunci când axa conului este are o poziționare întocmai cu axa polară, în cazul proiecției oblice axa conului face cu axa polară un unghi cuprins între 0 și 90 de grade, în timp ce proiecția conică transversală reprezintă plasarea axei conice perpendicular cu Ecuatorul. (se confundă cu acesta).

În ceea ce privește proiecțiile azimutale, în jurul punctului central al proiecției azimutele ( unghiul format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv) rămân nedeformate.

De asemenea, proiecțiile pot fi clasificate și după modul de utilizare la întocmirea hărților. Acestea pot fi proiecții cartografice folosite la întocmirea hărților universale precum proiecția cilindrică Mercator, proiecții utilizate în întocmirea hărților continentale (conică), proiecții cartografice folosite pentru întocmirea hărților pentru o anumită țară sau la nivel regional ( azimutală, cilindrică transversală.

Pe langă progresele care au avut loc în ceea ce privește proiecțiile cartografice, s-a înregistrat o evoluție și în alte direcții ale cartografiei precum, stilizarea hărților, metode de redare ale reliefului, iar în ultimele decenii au avut loc progrese în trecerea de la formatul analogic al hărților la cel digital. Astfel, a apărut un domeniu distinct față de cartografie, dar care contribuie într-o mare măsură la realizarea materialelor cartografice și anume domeniul SIG (Sisteme informaționale geografice).

Concluzionând, cartografia este o știință, tehnică, dar și o artă care se preocupă cu întocmirea hărților și a planurilor topografice. Aceasta a cunoscut o dezvoltare continuă din perioada primelor civilizații precum babilonienii și egiptenii și este o domeniu care nu a încetat și cu siguranță nu va înceta să se dezvolte. Așa cum am menționat anterior, în ultimele decenii s-a aprofundat trecerea la cartografia digitală, unde au apărut o mulțime de metode de a realiza materiale cartografice, chiar și prin metode automate. De asemenea, s-au înregistrat progrese mari și pe partea de imagini satelitare sau ortofotoplanuri (imagini corectate surprinse cu ajutorul unor aparate aeriene) care permit efectuarea de analize, precum și observarea și cartarea unor procese și fenomene geomorfologice.

 

Autor – Gabi Pantilie – voluntar MNHCV – student Facultatea Geografie

photo by Annie Spratt

cartografie, muzeul hartilor